Opreste-te ! Doar uita-te in jur.. stanga ... dreapta ... sus... jos , asadar asta este in spatiu in care eu ma aflu in momentul de ACUM, oare realiteata spatiului se schimba de la om la om, oare celalate spatii in care eu nu ma aflu exista pentru mine sau exista doar pentru cei care il vad ATUNCI...
Iata ce insemna spatiu conform DEX-ului :
Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia, distanţa, mărimea, forma, întinderea lor.
Daca este inseparabila de materie asta insemna ca acest spatiu depinde doar de noi, trebuie sa fim prezenti ca sa se manifeste spatiu? Ce se intampla in spatiile in care noi nu ne aflam, exista ele sau nu?
Putem sa iesim din acesta dimensiune 3D ( a 3 dimensiune ) a timpului si spatiului, sa fim noi spatiu si timpul, daca noi nu am fi, nimic din toate acestea nu ar fi fost observate, dimensiunea a 3 are nevoie de observatia noastra, ea depinde de noi, nu invers. Bun sa iesim din Dimensiunea acesta... gandurile creeaza viata observata de noi, cine sunt eu in infinitatea spatiului ? ..., nu doar in spatiu in care scriu aceste randuri... si in cele neobservate. Ma ridic si ma intreb ce caut aici .... ma uit la stele si ma intreb de unde vin ? ... incerc tot timpu sa imi aduc aminte ce gandeam pana la varsta de 7 ani, se spune ca in primi 7 ani de viata se formeaza realitatea acesta...insemna ca venim din alta?
Ce gandeam eu atunci... ce idei aveam... cum simteam...acum stiu , de la 7 ani incoa societatea ma invata la ce sa ma gandesc ( la o cariera-trebuie sa fii cineva, la un barbat care ma iubeste - filmele ne invata cum sa ne iubim si normal ca nu ne iese ce vrem ca la carte/film si altfel ne suparam , vrem o locuinta frumoasa- sa stam unii peste altii in betoane) , ne invata ce idei sa avem ( omul a ajuns pe luna nu-i nimic acolo sau dupa viata este moarte si atat ) si ne mai invata cum sa simtim ( bine - daca avem ce ne trebuie, rau - daca nu avem ce trebuie si bineinteles ce ne trebuie si ce nu)
Inainte de 7 ani tot ce imi aduc aminte este ca nu aveam trecut si nici viitor pentru ca nu ma gandeam la ele, eu eram acolo ...atunci.. ma jucam .. vorbeam ...ascultam,nu ma gandeam o clipa la ce o sa am de facut maine sau peste 5 ani sau ce am facut eu acum 3 zile, insa lumea din jur ma tot intreba ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare.. si pana sa ma prind care e treaba cu meseriile mi-a luat ceva, deci gandeam eu inseamna ca este e scopul vietii, sa devin ceva, sa am o meserie,nu ? Sa devenim un altfel de om?iata de mici ni se implementeaza in cap treaba asta, de la ruptul turtii sau taiatul motului .... daca raspundeam ca vreau sa devin EU, cine ma intelegea ...cred ca nici eu, acum ca am iesit din 3 d si din timpul linear am inteles care e treaba cu EU SUNT si e chiar draguta imaginea acesta de ansamblu...
E simplu atunci... hai sa fim copii, este una dintre starile in care iti poti creea o realitate a ta, sa uitam ce am fost invatati ca trebuie sa stim, sa nu ne mai gandim la ieri si maine, sa fim sinceri, sa iubim si sa privim natura ca prima data... asa putem sa ajungem la a 5 dimensiune,doar cei care sunt plictisiti de materie se pot ridica ceilalti fie nu vor fie mai au de invatat ....
Pace si lumina!
Beatrice Crancu
